Mă gândesc deseori că relaţia de cuplu este precum un puzzle, iar partenerii din cuplu sunt responsabili de piesele pe care le aşază în acest puzzle.
La începutul unei relaţii de iubire, toate piesele de puzzle ale partenerului ţi se par minunate, iar cele care nu ți se par minunate, ai speranţa că relaţia de iubire le va schimba exact aşa cum îţi doreşti.
În terapie întâlnesc cupluri în diferite etape ale relaţiilor lor şi fiecare cuplu are dinamica lui proprie care scoate în evidenţă tiparele create între parteneri, funcţionalitatea, dar şi disfuncţionalitatea.
În relaţiile de lungă durată se observă categoria de relaţii în care partenerii nu îşi îndreaptă atenţia spre puzzle-ul realizat şi îl lasă într-un stadiu care nu mai oferă siguranţă, încredere, satisfacție, bucurie şi categoria de relații în care partenerii încă se preocupă de puzzle-ul vieţii, se uită cu drag la ce au reuşit să creeze şi au planuri pentru alte piese care să ofere binele în relaţie şi implicit fiecăruia în parte.
Aceste relaţii nu au baghetă magică, nu au doar noroc, nu există pur şi simplu, dar există câteva reguli, valori, principii după care îşi construiesc puzzel-ul vieții:
- Comunicarea deschisă: acea abilitate de a vorbi despre gânduri, emoții, experienţe cu partenerul tău, într-un mod asertiv prin care să încerci să îl faci să înțeleagă ce trăieşti atât în relaţie cât şi în afara ei.
- Ascultarea activă: abilitatea de a asculta mesajele partenerului tău cu scopul de a înţelegem învăța și cât mai puțin pentru a da replici.
- Respectul: respectarea partenerului pentru ceea ce este, povestea lui de viaţă şi mai ales respectarea diferențelor dintre voi doi. De exemplu, respect că nu îți place să citeşti, dar pentru mine este la fel de important cum este pentru tine să joci fotbal cu prietenii tăi.
- Suportul: a fi alături unul de celălalt în momente dificile, mai puţin plăcute, chiar şi atunci când poate nu există cea mai sinceră înţelegere a situaţiei.
- Încrederea: e recomandat ca încrederea să fie oferită treptat, în funcţie de ce se întâmplă în dinamica relaţiei şi uneori încrederea în relațiile de lungă durată, dar nu numai, poate fi ciobită. Imaginează-ți că încrederea în partener este un ceas pe perete care atunci când cade se ciobeşte, dar nu îşi pierde funcţia de a arăta ora exactă, îl pui la loc şi cel mai probabil o perioadă, de fiecare dată când te uiți la ceas vei observa fisura, iar în timp te vei bucura că nu l-ai aruncat doar pentru o fisură.
- Implicarea: fiecare partener are nevoie să vadă şi să simtă implicarea partenerului său, reciprocitatea în comportamente, atenţii, sentimente ca să fim siguri că suntem în locul potrivit, avem aceleaşi intenţii şi muncim la acelaşi puzzle.
Cum arată puzzle-ul relației tale? De ce piese are nevoie relaţia ta azi? Ce valori, principii există între voi doi ca parteneri?
Dacă ai întrebări, curiozități sau vrei să lucrezi în terapie cu mine, poți face o programare aici.
