Înainte să îl înveți pe copil, învață să practici tu

De foarte multe ori, adulții încep un proces de psihoterapie din rolul de părinte, iar după ce au încredere în specialist, acceptă că au mai multe resurse decât copilul și își asuma responsabilitatea pentru propria gândire, stare și comportament rămân în procesul de psihoterapie nu doar pentru copii.

Știu cât de mult efort depui ca să fii un părinte bun, prezent , implicat și ca din cărți, dar aș vrea să înțelegi că nu poți oferi dintr-o ceașcă goală, nu poți crește încrederea dacă tu nu ai încredere, nu poți dezvolta optimismul dacă tu ai doar gânduri pesimiste, nu poți încuraja sănătatea dacă tu nu ai grijă de sănătatea ta, nu poți aștepta ca, copilul tău să își știe gestiona furia dacă tu nu știi să faci asta cu furia ta …

Dacă ai empatie față de tine și limite clare, vei avea și față de copilul tău!

Dacă validezi la tine toate emoțiile, vei putea să i le validezi și lui!

Poți să îi fii sprijin, dar nu uita că are nevoie să își dezvolte abilitățile motrice, cognitive și emoționale și doar practică, încercarea și eroarea și apoi încercarea și reușita duc la progres!

Ce îți este dificil să îi „oferi” copilului tău?