Siguranța emoțională nu este un discurs despre iubire.
Este o experiență biologică de siguranță.
Creierul nu caută perfecțiune.
Caută predictibilitate.
În teoria atașamentului, siguranța apare atunci când sistemul nervos învață că:
– pot avea emoții intense fără să fiu respins
– pot intra în conflict fără să fiu abandonat
– pot fi vulnerabil fără să fiu rușinat
Ca mamă, siguranța înseamnă conținere înainte de corectare.
Ca soție, înseamnă toleranță la tensiune fără retragere defensivă.
Ca psiholog, înseamnă co-reglare înainte de intervenție.
Nu este despre a evita conflictele.
Este despre a rămâne reglat în interiorul lor.
Atașamentul nu este destin.
Este plasticitate relațională.
Și începe cu întrebarea:
Pot să rămân stabilă emoțional atunci când celălalt este activat?
Salvează această postare pentru momentele în care simți impulsul să reacționezi, nu să reglezi.
Tu unde simți că ți-e cel mai greu să creezi siguranță? 
Siguranța emoțională nu înseamnă să nu existe conflicte.
Înseamnă să nu fii pedepsit pentru vulnerabilitate.
Retragerea, ironia, răceala intenționată activează sistemul de atașament și creează frică, nu rezolvare.
Un conflict sănătos apropie.
Pedeapsa emoțională îndepărtează.
