Mult timp am confundat bunătatea cu disponibilitatea permanentă.
Răspundeam imediat.
Acceptam aproape orice.
Îmi ajustam programul ca să încapă toată lumea în el.
Și eram obosită.
Când am început să pun limite, am devenit mai clară.
Concret, viața mea arată așa acum:
– nu mai justific fiecare nevoie
– nu mai accept lucruri doar ca să fiu plăcută
– am grijă de energia mea, de starea emoțională și accept ca nu sunt responsabilă de tot și de toate!
– știu unde „începe” și se „termină” persoana mea și unde „încep” și se „termină” ceilalți!
Spune-mi:
Ce ai câștiga dacă ai începe să spui nu celorlalți și da ție?
