Imaginează-ți că eram studentă în anul 1 la psihologie și aveam în mână prima mea carte de „psihologie” – „Cartea gesturilor”. După ce am citit-o, analizam non verbalul oamenilor apropiați, dar și a celor cu care eram în autobuz, în stație, la cofetărie, pe stradă și eram fascinată …
Încă sunt fascinată de oameni și de complexitatea minții, dar după atâția ani de practică în cabinet sunt și necăjită …mai ales atunci când văd oameni buni, care muncesc, își doresc mai mult, oferă celorlalți, au rezultate bune, au realizări în multe aspecte ale vieții și totuși … își spun despre ei lucruri pe care nu le-ar spune nimănui altcuiva.
„Nu sunt suficient de bună.” „Nu fac destul.” „Sunt un eșec.”
Și știu exact ce se întâmplă acolo. Este acea evaluare globală negativă a propriei persoane – când o parte, o greșeală, un moment … devine întreaga identitate.
Îmi vine să fac magie și să vă dau „lentila” prin care eu vă văd!
Un om care încearcă. Un om care duce mult. Un om care nu e definit de un moment.
Dar nu pot face magie.
Adevărul e că nu sunteți gândurile voastre.Și cu siguranță nu sunteți cea mai dură interpretare a lor.
E un proces.Dar este posibil.
