Luna mai, o lecție de viață predată de cele mai mici profesoare: fetele mele. 
Luna mai nu a fost doar despre flori și primăvară, ci despre introspecție și lecțiile prețioase pe care le-am primit, zi de zi, de la Eva, Ana și Elisa. Ele sunt adevăratele mele învățătoare, iar ceea ce am descoperit despre mine și despre viață prin ochii lor este neprețuit.
Eva m-a învățat despre prevenție și răbdare.
Cu personalitatea ei puternică, Eva mi-a arătat că știe exact ce vrea. Iar când planurile ei nu se aliniază cu ale mele, „protestul” ei vine sub forma unei căderi pe spate. Așa am învățat să fiu cu un pas înainte, să anticipez, să fiu mereu prezentă pentru a o prinde. O singură dată am scăpat-o, dar acea clipă m-a învățat că vigilența și prezența mea sunt scutul ei cel mai sigur.
Ana m-a învățat despre nevoia de a fi iubită „cu voce tare”.
De la ea am înțeles că niciodată nu e suficient câtă iubire simțim pentru cineva dacă nu o și transmitem. Iubirea are nevoie de cuvinte, de gesturi, de declarații și de atenție constantă. Am stabilit o înțelegere frumoasă între noi: ea îmi va spune întotdeauna când are nevoie de mai mult decât am reușit să îi ofer, iar eu voi fi acolo să o umplu de afecțiune și grijă.
Elisa m-a învățat să am încredere.
Elisa îmi demonstrează că greșelile nu sunt eșecuri, ci pași necesari spre maturizare. Ea are o capacitate uimitoare de a învăța din propriile erori, iar lecția pe care mi-o oferă ea este una de eliberare: pot avea încredere în ea. Pot să îi ofer spațiu să crească, știind că valorile pe care le-a învățat o vor ghida înapoi pe drumul cel bun.
Mai, îți mulțumesc pentru aceste lecții!
Iunie, să ne oferi ocazii să devenim mai buni, prezenți și atenți la ceea ce este important pentru fiecare dintre noi.
La mulți ani copii!
Ce lecții ți-au dat copiii tăi în ultima vreme?