Sigur că mă aflu într-o perioadă în care sensibilitatea e mai crescută.
Sigur că aceste ultime săptămâni mi-au „oferit” emoții de tot felul.
Sigur că mi-am văzut, simțit clienții din terapie mai îngrijorați, speriați, panicați, furioși, confuzi …
Sigur că am făcut ceea ce știu că mă ajută în situații de criză: am avut grijă de mintea mea, mi-am oferit momente care știu că îmi dau starea de liniște (mers la biserică, stat cu familia, gătit), am căutat informații, am evitat discuții intense, am „controlat” ceea ce este în controlul meu și am putut să îmi susțin familia, copiii, clienții.
Azi am primit un cadou care nu se vede, dar se simte atât de bine …
Am avut o discuție cu un băiat de 6 anișori pe care îl știu de când avea 2 ani, a fost prezent la toate edițiile Taberelor de Acasă și mi-a spus așa:
„Ce zile frumoase am mai trăit în Tabăra de Acasă: mâncam liniștiți pe gard, copiii erau prietenoși, ne jucam și nimeni nu mă bătea și nu se comporta urât cu mine! Am fost foarte fericit!”
Cu toții avem nevoie de libertate, siguranță, oameni prietenoși alături ca să putem fi fericiți!
Mulțumesc,
Daniela
